Mat 27 | RonNTR | STEP | Când s-a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au sfătuit împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte.

Matthew 27

Liderii religioși decid să-L condamne pe Isus

(Mc. 15:1; Lc. 23:1; Ioan 18:28-32)

1 Când s-a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au sfătuit împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. 2 Apoi, după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul. ^{▼▼Procurator al Iudeei între anii 2627–36 d.Cr. Procuratorul era guvernatorul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr-o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Pentru o distincție între provinciile romane, vezi nota de la F.A. 13:7.}

Iuda se spânzură

(F.A. 1:16-20)

3 Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți la conducătorii preoților și la bătrâni, 4 zicând:

‒ Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i-au răspuns:

‒ Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

5 Iuda a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat.

6 Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie, ^{▼▼Cu referire la vistieria Templului.} pentru că sunt preț de sânge“. 7 Și, după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei terenul olarului, ca loc de înmormântare pentru străini. 8 Iată de ce terenul acela a fost numit „Terenul Sângelui“până în ziua de azi. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice:

„Au luat cei treizeci de arginți,
prețul Celui prețuit,
la care l-au prețuit unii dintre fiii lui Israel,
10 și i-au dat pe terenul olarului,
așa cum mi-a poruncit Domnul“ ^{▼▼Vezi Zah. 11:12-13; Ier. 19:1-13; 32:6-9.}.

Isus înaintea lui Pilat

(Mc. 15:2-5; Lc. 23:2-5; Ioan 18:29-38)

11 Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului.

Guvernatorul L-a întrebat, zicând:

‒ Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus a zis:

‒ Tu o spui!

12 Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n-a răspuns nimic.

13 Atunci Pilat I-a zis:

‒ Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

14 Dar Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, astfel că guvernatorul era foarte uimit.

Condamnarea lui Isus

(Mc. 15:6-15; Lc. 23:13-25; Ioan 18:39–19:16)

15 Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze mulțimii un deținut pe care-l voiau ei. 16 La acea vreme aveau un deținut vestit, numit Isus ^{▼▼Doar câteva mss conțin acest nume. NTR urmează decizia luată de editorii Noului Testament grecesc (NA28), care susțin această variantă textuală.} Barabba. ^{▼▼Textul conține o ironie de situație. Există două persoane cu același nume: Isus Mântuitorul (Fiul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui ceresc) și Isus Bar-Abba, care, prin traducere, înseamnă tot fiul tatălui. Poporul a decis să-l aleagă pe celălalt Isus, pe celălalt fiu.}

17 Așadar, după ce s-a adunat mulțimea, Pilat i-a întrebat:

‒ Pe cine vreți să vi-l eliberez, pe Isus Barabba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

18 Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

19 În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“.

20 Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Barabba, iar Isus să fie omorât.

21 Guvernatorul a răspuns, zicându-le:

‒ Pe care dintre aceștia doi vreți să vi-l eliberez?

Ei au zis:

‒ Pe Barabba!

22 Pilat a zis:

‒ Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toții:

‒ Să fie răstignit!

23 El i-a întrebat:

‒ Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

‒ Să fie răstignit!

24 Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând:

‒ Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

25 Și tot poporul, răspunzând, i-a zis:

‒ Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri!

26 Atunci le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, ^{▼▼O pedeapsă cruntă: romanii foloseau un bici confecționat din mai multe fâșii de piele, la capătul cărora se aflau bucăți de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând.} L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

(Mc. 15:16-20; Ioan 19:2-3)

27 Atunci soldații guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu ^{▼▼Pretoriul era un cartier general, în cazul de față cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreața Antonia.} și au adunat în jurul Lui toată cohorta. ^{▼▼Diviziune a legiunii romane. În perioada Imperiului, această diviziune avea un efectiv de aproximativ 600 de soldați.} 28 L-au dezbrăcat și au pus pe El o mantie roșie, 29 au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și-au bătut joc de El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. ^{▼▼Corespondentul lui Ave Cezar, însă rostit în batjocură.} 30 Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și-L loveau peste cap. 31 După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

(Mc. 15:21-32; Lc. 23:26-43; Ioan 19:17-24)

32 Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33 Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“ ^{▼▼Lat.: Calvariae, de unde provine cuvântul românesc calvar.}, 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, ^{▼▼În Mc. 15:23 se menționează vin amestecat cu smirnă. Probabil Matei face o aluzie la Ps. 69:21.} dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.

35 După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“ ^{▼▼Vezi Ps. 22:18.}. 36 Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo. 37 Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris:

„Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. 38 Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta, iar altul la stânga Lui.

39 Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap 40 și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, dă-Te jos de pe cruce!“.

41 Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând: 42 „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă vrea! ^{▼▼Vezi Ps. 22:8.} Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“. 44 La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El.

Moartea lui Isus

(Mc. 15:33-41; Lc. 23:44-49; Ioan 19:28-37)

45 De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea ^{▼▼Între orele 12:00–15:00.} s-a făcut întuneric peste toată țara. 46 Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lema sabactani?“, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“.

47 Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“.

48 Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu oțet de vin, ^{▼▼Cu referire, probabil, la posca, o băutură ieftină amestecată din oțet de vin și apă, pe care o consumau clasele sociale inferioare și soldații romani.} l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea. 49 Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“.

50 Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul.

51 Și iată că draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate. 53 Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora.

54 Centurionul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“.

55 Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră. 56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

(Mc. 15:42-47; Lc. 23:50-56; Ioan 19:38-42)

57 Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus. 58 Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59 Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată 60 și L-a pus în propriul său mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. 61 Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

62 A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat 63 și i-au zis:

‒ Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“. 64 Așadar, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să-L fure, apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“. Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

65 Pilat le-a răspuns:

‒ Aveți o gardă. Duceți-vă și întăriți-l cum știți!

66 Ei s-au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.